cristi c.

Posts Tagged ‘jazz’

Aquarium

In albumul săptămânii, jazz, Uncategorized on 12/10/2016 at 21:31

Soft Engine

In jazz, laconice on 10/10/2015 at 20:41

Live 2 Loopers 18.01.2015

In jazz, live, Uncategorized on 09/01/2015 at 00:39

Fluidian (Emil Gherasim, n. 1973) este compozitor, chitarist şi artist sonor al unor lucrări de muzică electronică artistică, muzică pentru ansambluri instrumentale, coloane sonore pentru film, muzică ambiental-minimalistă şi improvizaţii sonore dedicate unor proiecte de artă vizuală.
http://fluidian.ro/
www.soundcloud.com/fluidian/sets
www.yourlisten.com/fluidian
Chitarist şi membru fondator Junetrip, Cristian Ciceu are la activ cu acest proiect un CD editat în 2013.
Concertele sale propun o interacţiune dintre chitara electrică şi o serie de obiecte banale din spaţiul cotidian (cleme de rufe, bucati de lemn, fâşii de hârtie), totul trecut prin filtrul efectelor electronice. Structurile sonore astfel rezultate sunt în mare parte improvizate, cu un accent pus pe texturi cinematice ce propun o lectură minimalistă a jazz-ului contemporan.

https://soundcloud.com/cristianciceu
https://www.youtube.com/channel/UCMiGnPnWrGLX2A6KbXDQ3yQ/videos

 

 

Live Toys – 16.04.2014

In jazz, live on 08/04/2014 at 07:13

Cristian Ciceu – Live Toys (chitară, live sampling, laptop)

Chitarist şi membru fondator Junetrip, Cristian Ciceu are la activ cu această formaţie un CD editat în 2013 la casa de discuri Soft Records (Aimna, SFTA-040-2).

Conceptul său solo, Live Toys, propune o interacţiune dintre chitara electrică şi o serie de obiecte din spaţiul cotidian (cleme de rufe, bucati de lemn, fâşii de hârtie, staniol etc), totul trecut prin filtrul efectelor electronice (reverb, delay, pitchshifter, harmonizer, ebow) şi a computerului. Semnaul audio este procesat în paralel de cele două instanţe: analogic şi digital. Structurile sonore astfel rezultate sunt în mare parte improvizate, cu accent pe texturi cinematice şi o estetică a nebulosului.

Miercuri, 16 aprilie, ora 20:00, sala Reactor, str. Petofi Sandor nr 4.

afis

uptown cluj live

In jazz on 17/02/2012 at 21:34

junetrip live 5 august barrels pub

In Uncategorized on 27/07/2011 at 20:16

junetrip live 26 februarie

In jazz, junetrip, live on 23/02/2011 at 22:00

drywood la ţevi 21.09.2010

In drywood, jazz, live on 18/09/2010 at 05:55

v o c e   c h i t a r ă   b e a t b o x   s a x o f o n   i n s t r u m e n t e   a r t i z a n a l e

confesiune

In jurnalul pisicii on 19/04/2010 at 19:29

copii, adevărul e că pieptul de pui fiert e cel mai bun

Paul Motian Trio, Lost In a Dream (primă audiţie)

In albumul săptămânii, jazz on 28/03/2010 at 13:56

M-am gândit să fac un mix experiment literaro-auditiv şi să încerc o cronică de album în primă audiţie.

Cum deja s-a scurs cea dintâi piesă, Mode VI, mă grăbesc să ţin pasul cu susurul melodie. Înregistrat în februarie 2009 în New York, la Village Vanguard, Lost In A Dream (ECM, 2010) reprezintă ultimul album (era să spun de studio) apărut sub numele bateristului american Paul Motian. Companionii săi în cadrul acestui vis muzical colectiv sunt Chris Potter (saxofon tenor) şi Jason Moran (pian). Întreprinderea, tentantă pentru ascultător (sunt convins că şi pentru muzicienii implicaţi), din cauza lipsei unui instrument care să asigure exclusiv frecvenţele joase, nu suferă de pe urma acestui aparent neajuns. Bucăţile au fost până acum (nr. 4, Blue Midnight) abordate într-un moderato meditativ, iar judecând după restul titlurilor sunt mari şanse ca şi restul să se înscrie pe aceleaşi coordonate lirice.
Deşi este liderul trioului, aproape toate piesele fiind compoziţiile sale, Paul Motian este o prezenţă totuşi discretă – însă pe cât de discretă, pe atât de inteligentă. Cum era poate de aşteptat, saxofonul îşi ia partea leului cam pe fiecare bucată, Jason Moran jucând şi el mai mult la construcţie decât la finalizare. Dar uite că m-am luat cu vorba, am trecut deja de jumătatea albumului (nr. 6 Birdsong) şi mă văd nevoit să recunosc faptul că atmosfera este în continuare una extrem de plăcută, perfectă pentru după-amiaza aceasta de duminică umezită de o ploaie cuminte.
Ca pentru a mă contrazice (scriitorii au întotdeauna un ego hipertrofiat), bucata Ten tulbură apele, până acum liniştite, cu o rafală de sincope şi disonanţe bine strunite într-un crescendo pregătitor pentru următoarea compoziţie, Drum Music, care încă de pe copertă ne ameninţa urechile cu o avalanşă de coşmaruri ritmice, dar care se arată acum a fi de fapt un pretext pentru improvizaţiile libere ale celor trei instrumentişti deopotrivă. Potecile visului se complică din ce în ce mai mult.
Penultima compoziţie, Abacus, are parte în sfârşti de o etalare nestingherită a virtuozităţii liderului, ale cărui cinele obsedante, în conjuncţie cu ultimele guri de cafea, reuşesc să rispească starea de torpoare duminicală. Şi pe când mă credeam eliberat definitiv de seducţia onirică propusă de Paul Motian&co bucata finală, Cathedral Song, ne aduce în locul de unde am plecat, cu un saxofon liric, un pian atmosferic şi o percuţie de factură impresionistă. La timp pentru ca eu să pot reciti elucubraţiile debitate aici şi să corectez greşelile de tipar.