cristi c.

Archive for the ‘cocoşatul de la notre dame’ Category

la catedrală

In cocoşatul de la notre dame, cotidiene on 24/03/2011 at 09:02

cocoşatul de la notre dame spune:

când ies de la catedrală, preoţii ortodocşi traversează, cu sfinţenie, prin locuri nepermise.

o răutate gratuită?

In cocoşatul de la notre dame, cotidiene, drywood, junetrip on 02/10/2010 at 08:20

cocoşatul de la notre dame spune:

richard e un rege nătâng, care ar face mai bine să-şi dea regatul de mucava electronică pe un cal de jucărie, să-l încalece tandru şi să-şi ţuguie uşor buzele în timp ce şi le atinge cu arătătorul printr-o scurtă dar energică mişcare verticală.

contraste

In cocoşatul de la notre dame, dileme cotidiene on 17/03/2010 at 12:09

cocoşatul de la notre dame spune

contradictorii şi pretenţioşi, căutăm căldura plapumei şi partea rece a pernei

remember croco

In cocoşatul de la notre dame, laconice, silogismele prieteniei on 30/08/2009 at 09:25

Pictorul Antoniu debitează inepţii oricărui cunoscut care are ghinionul să-i iasă în cale.

Eu, aşezat strategic pe partea cu urechea lui surdă, pot să mă dedic liniştit băşcăliei.

Vianu Mureşan, ca un om bun ce este, îi ascultă stoic balivernele.

de arte poetica

In cocoşatul de la notre dame on 25/05/2009 at 07:53

meseria de comentator pe blog nu este deloc uşoară. trebuie să ai tot timpul replica pregătită,  să nu plictiseşti autorul cu nişte comentarii insipide. să-i zgîndări orgoliul, să-i adormi vigilenţa şi apoi să-i distrugi, dintr-o singură lovitură magistrală, întregul eşafodaj intelectual.

ca un jucător experimentat de şah, trebuie să-i anticipezi mutările. să ai spiritul vizionar al casandrei, să ştii unde va cădea lovitura lui de peste două replici şi să-l aştepţi la cotitura dialogului. să-l prinzi în strînsoarea nemiloasă a epitetelor cu dublu înţeles, sa te încolăceşti ca un constrictor şi să-i strecori şoptit veninul: blogul lui a devenit blogul tau.

cocoşatul de la notre dame…

In cocoşatul de la notre dame, laconice on 26/04/2009 at 09:22

… ar da toată judecata lui strâmbă pentru o zi în care spatele să-i stea iar drept ca lumânarea