cristi c.

Archive for Martie 2010|Monthly archive page

Paul Motian Trio, Lost In a Dream (primă audiţie)

In albumul săptămânii, jazz on 28/03/2010 at 13:56

M-am gândit să fac un mix experiment literaro-auditiv şi să încerc o cronică de album în primă audiţie.

Cum deja s-a scurs cea dintâi piesă, Mode VI, mă grăbesc să ţin pasul cu susurul melodie. Înregistrat în februarie 2009 în New York, la Village Vanguard, Lost In A Dream (ECM, 2010) reprezintă ultimul album (era să spun de studio) apărut sub numele bateristului american Paul Motian. Companionii săi în cadrul acestui vis muzical colectiv sunt Chris Potter (saxofon tenor) şi Jason Moran (pian). Întreprinderea, tentantă pentru ascultător (sunt convins că şi pentru muzicienii implicaţi), din cauza lipsei unui instrument care să asigure exclusiv frecvenţele joase, nu suferă de pe urma acestui aparent neajuns. Bucăţile au fost până acum (nr. 4, Blue Midnight) abordate într-un moderato meditativ, iar judecând după restul titlurilor sunt mari şanse ca şi restul să se înscrie pe aceleaşi coordonate lirice.
Deşi este liderul trioului, aproape toate piesele fiind compoziţiile sale, Paul Motian este o prezenţă totuşi discretă – însă pe cât de discretă, pe atât de inteligentă. Cum era poate de aşteptat, saxofonul îşi ia partea leului cam pe fiecare bucată, Jason Moran jucând şi el mai mult la construcţie decât la finalizare. Dar uite că m-am luat cu vorba, am trecut deja de jumătatea albumului (nr. 6 Birdsong) şi mă văd nevoit să recunosc faptul că atmosfera este în continuare una extrem de plăcută, perfectă pentru după-amiaza aceasta de duminică umezită de o ploaie cuminte.
Ca pentru a mă contrazice (scriitorii au întotdeauna un ego hipertrofiat), bucata Ten tulbură apele, până acum liniştite, cu o rafală de sincope şi disonanţe bine strunite într-un crescendo pregătitor pentru următoarea compoziţie, Drum Music, care încă de pe copertă ne ameninţa urechile cu o avalanşă de coşmaruri ritmice, dar care se arată acum a fi de fapt un pretext pentru improvizaţiile libere ale celor trei instrumentişti deopotrivă. Potecile visului se complică din ce în ce mai mult.
Penultima compoziţie, Abacus, are parte în sfârşti de o etalare nestingherită a virtuozităţii liderului, ale cărui cinele obsedante, în conjuncţie cu ultimele guri de cafea, reuşesc să rispească starea de torpoare duminicală. Şi pe când mă credeam eliberat definitiv de seducţia onirică propusă de Paul Motian&co bucata finală, Cathedral Song, ne aduce în locul de unde am plecat, cu un saxofon liric, un pian atmosferic şi o percuţie de factură impresionistă. La timp pentru ca eu să pot reciti elucubraţiile debitate aici şi să corectez greşelile de tipar.

Anunțuri

despre numele divine

In jurnalul pisicii on 22/03/2010 at 20:27

în aproape patru ani de existenţă eternă am colecţionat peste 100 de nume de alint şi diminutive

vă daţi seama că nici nu mă mai obosesc să le memorez din moment ce se schimbă cam o dată pe săptămână

contraste

In cocoşatul de la notre dame, dileme cotidiene on 17/03/2010 at 12:09

cocoşatul de la notre dame spune

contradictorii şi pretenţioşi, căutăm căldura plapumei şi partea rece a pernei

Dvd-ul săptămânii: Musica Nuda – Live a Paris

In albumul săptămânii on 03/03/2010 at 21:12

Prima mea recomandare muzicală din luna martie sună astfel:

Ea: voce

El: contrabas

Împreună: hituri rock internaţionale, bucăţi pop italiene, cântece de leagăn tradiţionale, toate prezentate savuros, în goliciunea lor muzicală.

El: Ferruccio Spinetti

Ea: Petra Magoni

Împreună: Musica Nuda