cristi c.

Helge Lien Trio: Calmul soarelui de la miezul nopţii

In cronici imaginare, jazz on 01/08/2009 at 12:18

Cronică imaginară

Tot ceea ce urmează aici este un pur exerciţiu stilistic. Asta pentru cei care au scrupule. Nu am asistat la concertul celor trei susţinut de cei trei anul acesta la Gărâna, după cum s-a putut citi aici: https://oblic.wordpress.com/2009/07/22/punctul-g-de-la-garana/ însă ascultându-le ulterior albumul din 2008 Hello Troll mi-aş fi dorit să-i fi ascultat. Cei fără scrupule, ca mine, ştiu foarte bine despre ce este vorba: herghelia snobilor va începe imediat să necheze. Însă caii de rasă nu sunt  de fapt decât nişte bieţi catâri. Şi nimic nu e mai penibil decât “omul de cultură” care se şi crede cu adevărat cult (decât poate afectarea muzicianului român… sau  a scriitorului… nu?…).

Istoria jazzului este jalonată discret şi contrapunctic cu formule  a ceea ce se poate numi “trioul clasic” – pian, contrabas, tobe. Fie că ne gândim la Bill Evans cu Scott LaFaro şi Paul Motian, fie la Jarrett/Peacock/DeJohnette iar mai recent la Esbjorn Svensson Trio, avem în minte o imagine distinctă a unui echilibru aproape ideal între ritm, pulsaţie, armonie şi melodie. La fel stau lucrurile şi cu Helge Lien Trio, un combo norvegian pe care am avut plăcerea să-l audiez pe viu la Festivalul Internaţional de Jazz de la Gărâna 2009.

Helge Lien (pian), Frode Berg (bas) şi Knut Aalefjaer (baterie) au aşteptat cu profesionalism şi încăpăţânare să se oprească furtuna care a împrăştiat majoritatea spectatorilor după sublimul recital al lui John Abercrombie. Ca şi Nik Bartsch’s Ronin în seara anterioară, Helge Lien Trio şi-au început recitalul târziu în noapte. Dar spre deosebire de elveţieni, norvegienii au cântat neamplificat, datorită condiţiilor tehnice. Fapt care însă nu a ştirbit cu nimic actul artistic, ba chiar a adăugat un plus de magie şi intimitate. Mîna de oameni care mai rămăseserăm pe baricade ne simţeam ca nişte aleşi, privilegiaţi de zeii fiordurilor că putem să le ascultăm şoapta.

Helge Lien Trio au toate şansele să ajungă la rândul lor una din formulele clasice în jazz, pentru că muzica lor posedă toate ingredientele necesare: eleganţă, prezenţă ritmică şi o certă viziune estetică, deja cristalizată într-o voce proprie. Ascultând improvizaţiile leaderului îţi este limpede că şi-a însuşit tot ceea ce a însemnat pianul în jazz şi că este la curent cu ceea ce se întâmplă în scena contemporană. Aalefjaer îi răspunde şi îl susţine cu promptitudine, având tot timpul urechea deschisă la sugestiile pianistului sau basistului – semnul unui baterist deopotrivă talentat şi inteligent. Frode Berg susţine întregul eşafodaj cu tenacitate, fără să cadă în capcana facilului, iar când ia arcuşul în mână deschide noi orizonturi armonice. Muzica este deopotrivă antrenantă şi meditativă (aşa cum deja se pare că le stă bine nordicilor în jazz). Temele se mişcă liber între melodicitate şi disonanţă atent aleasă, iar improvizaţia decurge absolut natural.

La Gărâna 2009, Helge Lien Trio au reuşit să demonstreze că amplificarea nu e totul, că sunetul are propria lui forţă, independent de mijloacele tehnice, că muzica este în primul rând instanţă sonoră naturală. Dacă Nik Bartsch’s Ronin au tradus la nivel sonor spiritul cu care scoate samuraiul sabia din teacă, Helge Lien Trio au exemplificat pe viu calmul soarelui de la miezul nopţii.

Reclame
  1. Heh. Foarte buna cronica imaginara, dar Helge Lien Trio au fost foarte modesti pentru mine. Nu sunt snob de hergelie, fiindca i-am ascultat pe Abercrombie si Molvaer cu sufletul la gura. Mai mult, i-am venerat pe Esbjorn Svensson Trio (cu care H.L.T. au fost plauzibil comparati), dar cu atat mai mult mi s-a parut bunisor, dar absolut deloc iesit din comun.

    BTW, ofer, umil:

    http://progressiveforum.discutfree.com/concerte-stiri-f4/garana-international-jazz-festival-2009-t568-15.htm

    • nu stiu ce s-a intîmplat dar comentariul tău intrase la spam şi doar acum am observat

      cronica e doar un exerciţiu, o joacă, nu trebuie luată în serios (sau nu neapărat). motivele scrierii ei cred că sunt transparente, dar mi-e „cumva” să le explic (aşa cum nu explici un banc pentru că automat îl strici), dar hai să zicem că citisem cîteva „relatări” de la festival (atît în presă cît şi pe bloguri) şi m-am distrat să constat cât de distorsionat apăreau unele fapte (nu mă refer aici la opiniile referitoare la prestaţiile trupelor ci pur şi simplu la cronologii fictive). aşa că mi-am zis că dacă unii au scris prostii despre un eveniment la care au asistat (după propria lor mărturie) eu de ce să nu scriu ceva (poate alte prostii) despre un eveniment la care nu am participat, ca şi cum aş fi participat

      p.s.
      evident că nu sunt comparabili cu e.s.t. dar oamenii au nevoie de categorizări etc.
      nici terje rypdal nu e jimi hendrix dar numai asta aud de la „unii”

  2. Ăsta e adevărul? Nu m-ai minţi, nu?

  3. abia acum vad cronica ta imaginara, din motive obiective stau mai putin pe net in ultimul timp 🙂 si nu pot, iata, sa nu scriu un nume: Tingvall trio, o descoperire de-a mea recenta. cred ca tu ii stii, m-am gindit la ei in timp ce citeam postul asta. 🙂
    spune-mi, ce mai asculti in ultima vreme? eu Geri Allen, Paul Bley si Tom Harrell, adica doua piane si o trompeta! 😀

    • si eu stau tot mai putin pe net. iar de ascultat apuc tot mai rar sa ascult ceva nou, desi mi se tot aduna pe hard.
      ce am prins si va ramane in playlist o vreme este jason moran – ten şi eterna cohorta de chitaristi: sylvain luc, lagrene, philipe chatrine, joe pass etc etc etc
      iar despre paul bley numai de bine. are citeva albume superbe (din cit am apucat sa adun).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: