Înjurături

Sub deviza obscenitatea e în ceea ce înţelegi, nu în ceea ce spui, şi vag sictirit de noua iniţiativă parlamentară (Olguţa Vasilescu) care preconizează, plină de elan pudibond, interzicerea înjurăturilor în spaţiul virtual (de ce nu şi din viaţa cotidiană, dacă tot suntem acolo, din literatură sau filme?), mă grăbesc să-mi dezvolt un nou set de injurii favorite, care să le înlocuiască cu brio pe cele clasice, atât de gustate de marele public, şi care să-i permintă avatarului meu electronic o (co)existenţă paşnică în world-wide-web.
Vecinilor harnici din bloc, care nu prididesc vară de vară să contribuie la şubrezirea structurii de rezistenţă a stabilimentului, le-aş putea spune de pildă Bormaşina şi flexul vostru azi şi mâine încă, cu o pastişă – recunosc, prea puţin suculentă – după înjurătura favorită a bunicului meu. Nuntaşilor de sâmbătă m-aş putea adresa de pe trotuar cu mult mai drăgălaşul Nunţile şi claxoanele mamii voastre. Iar ca piece de resistance cred că aş adopta Mânca-mi-ai iniţiativa legislativă. Măcar aşa sunt sigur că se va înţelege că respectiva este mare, ba chiar foarte mare: o foarte mare porcărie, evident.
Vă salut cu de acum tradiţionalul: În parlamentarii mei! Iar dacă nu vă place voi ricana plin de ifose: Ce olguţa mea vreţi de la mine? Aşa că lăsaţi cuvintele în pace. Mai bine educaţi oamenii.

Să râdem bine!

Etichete: înjurături, olguţa vasilescu